Termeni uzuali

BTU (“British Thermal Unit”) – este definit ca acea cantitate de caldura ce ar fi necesara pentru a creste temperatura unui pound de apa cu un grad Fahrenheit. Click aici pentru detalii despre converirea in kW.

Certificatul de performanţă energetică = un document tehnic care atestă performanţa energetică a unei clădiri şi cuprinde valori de referinţă, care permit consumatorilor să compare şi să evalueze performanţa energetică.

Pentru clădirile existente, certificatul de performanţă energetică este însoţit şi de recomandări de reducere a costurilor prin îmbunătăţirea performanţei energetice.

Certificatul de performanţă energetică se elaborează pentru clădirile de locuit, birouri, şcoli, grădiniţe, spitale, hoteluri şi alte clădiri, care se construiesc, sunt vândute sau închiriate.

Certificatul de performanţă energetică este eliberat de către auditori energetici – persoane fizice atestate în condiţiile legii. Perioada de valabilitate a unui certificat de performanţă energetică este de 10 ani de la data înregistrării acestuia.

Material termoizolant – material sau produs uzinat, având conductivitatea termică de calcul mai mică sau egală cu 0,10 W/(mK), destinat să confere elementului de construcţie, în structura căruia sa înglobează, performanţe higrotermice corespunzătoare nivelurilor de performanţă stabilite prin reglementări;

Suport al stratului de izolare termică – componentă a unui element de construcţie care asigură rezistenţa, rigiditatea şi planeitatea necesară pentru a putea aplica pe suprafaţa sa un strat de material;

Strat de protecţie a izolaţiei termice – componentă a unui element de construcţie interpusă între componenta termoizolantă a acestuiaşi mediul înconjurător (exterior sau interior) care asigură protecţia termoizolaţiei faţă de acţiunile de orice natură ale agenţilor de mediuşi mecanici; poate fi aplicat direct sau distanţat, creând un strat de aer ventilat;

Barieră contra vaporilor de apă – componentă a unui element de construcţie, dispusă perpendicular pe direcţia de migrare a vaporilor de apă cu rezistenţă neglijabilă la transfer de căldură dar cu o foarte mare rezistenţă la permeabilitate la vapori, având rolul de a reduce riscul de condens al vaporilor de apă în structura elementului;

Barieră antivânt – componentă a unui element de construcţie permeabilă la vapori de apă dar care împiedică pătrunderea curenţilor de aer din stratul ventilat în termoizolaţia alcătuită, de regulă, din materiale de natură fibroasă (de ex. produse din vată minerală sau din vată de sticlă);

Strat de aer ventilat – componentă a unui element de construcţie prin care se permite circulaţia aerului prin tiraj termic şi/sau vânt şi care are drept scop principal evacuarea vaporilor de apă în exces spre mediul ambiant; poate fi realizat continuu sau sub formă de canale;

Strat de difuziune a vaporilor de apă – componentă a unui element de construcţie, aflată înaintea unei bariere de vapori (în raport cu sensul de circulaţie a acestora) şi al cărui rol este de a asigura difuzia tangenţială a vaporilor de apă şi/sau o destinaţie a aerului sau a vaporilor de apă sub presiune;

Deflector – element prin care se asigură:
- tirajul stratului de aer ventilat şi evacuarea în atmosferă a vaporilor de apă, la acoperişuri şi alcătuiri de şarpante cu învelitori neetanşe la vapori de apă;
- comunicarea cu atmosfera stratului de difuziune a vaporilor de apă;

Accesorii – elemente care asigură:
- fixarea (legătura, solidarizarea) straturilor de termoizolaţie, suport şi protecţie;
- continuitatea izolaţiei termice;
- admisia şi evacuarea aerului din stratul ventilat.

Tratamente de protecţie – tratamente de ignifugare, biocizare şi hidrofobizare sau de protecţie a armăturilor expuse la degradare (metalice, fibre de sticlă);

Vitraj termoizolant – vitraj care limitează pierderile de căldură, fiind construit din două sau mai multe foi transparente/translucide (din sticlă obişnuită sau cu proprietăţi speciale, din policarbonaţi etc.), dispuse distanţat, întreg ansamblul fiind închis etanş pe margine, spaţiul dintre foi fiind umplut cu aer sau un alt gaz mai termoizolant decât aerul;

Punte termică – zonă a unui element de construcţie în care rezistenţa termică specifică în câmp a elementului de construcţie respectiv;

Anvelopa clădirii – totalitatea elementelor de construcţie perimetrale care delimitează volumul interior (încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii neîncălzite din interiorul clădirii;

Amplitudine de oscilaţie a temperaturii aerului interior – variaţia maximă a temperaturii aerului interior faţă de temperatura convenţională de calcul;

Coeficient de asimilare termică a materialului termoizolant (s) – densitatea fluxului termic maxim, corespunzătoare amplitudinii temperaturii pe suprafaţa interioară, egală cu unitatea. Această mărime depinde de parametrii materialului străbătut: conductivitate termică, densitate, capacitate calorică masică la presiune constantă şi de perioada oscilaţiilor densităţii fluxului termic;

Coeficient global de izolare termică a unei clădiri (unităţi funcţionale) (G) – suma pierderilor de căldură realizate prin transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o diferenţă de temperatură între interiorşi exterior de 1 K, raportată la volumul clădirii, la care se adaugă pierderile de căldură aferente reîmprospătării aerului interior, precumşi cele datorate infiltraţiilor suplimentare de aer rece;

Coeficient de transfer termic (transmitaţă termică) (U) – fluxul termic, în regim staţionar, raportat la aria de transfer termicşi la diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o parte şi de alta ale unui element de închidere;

Conductivitate termică (λ) – proprietatea materialelor de a permite trecerea fluxului termic, exprimată prin fluxul termic ce străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre temperaturile pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;

Densitate aparentă a unui material termoizolant (ρ) – masa unităţii de volum a materialului în stare uscată;

Densitate a fluxului termic – fluxul termic raportat la aria prin care se face transferul de căldură;

Diferenţă de temperatură pe verticală între nivelul capului şi nivelul gleznelor – diferenţa de temperatură pe verticală, între temperatura aerului măsurată la 1,7 m şi la 0,1 m deasupra pardoselii (pentru o persoană în picioare) sau la 1,1 m şi respectiv 0,1 m (pentru o persoană şezând);

Flux termic – cantitatea de căldură transmisă în unitatea de timp, la sau de la un sistem;

Indice PMV – opţiunea medie previzibilă a unui grup important de persoane asupra senzaţiei termice produsă de un anumit mediu, exprimată prin referire la o scară cu 7 nivele cuprinse între „frig” şi „cald”; indicele PMV este bazat pe bilanţul termic al corpului uman;

Permeabilitate la aer – proprietatea materialelor de construcţie de a permite trecerea fluxului de aer, exprimată prin fluxul de aer care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile aerului pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;

Permeabilitatea la vapori – proprietatea materialelor de construcţie de a permite trecerea vaporilor de apă, exprimată prin fluxul de vapori care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile vaporilor pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;

Temperatură a punctului de rouă (θ_r) – temperatura aerului la care presiunea parţială a vaporilor de apă devine egală cu cea de saturaţie şi de la care se produce fenomenul de condens;

Rezistenţă termică specifică (R) – diferenţa de temperatură raportată la densitatea fluxului termic, în regim staţionar;

Rezistenţă la permeabilitate la aer a elementului de construcţie plan (Ra) – suma rezistenţelor la permeabilitate la aer a straturilor elementului de construcţie plan;

Rezistenţa la permeabilitate la vapori a elementului de construcţie plan – suma rezistenţelor la permeabilitate la vapori a straturilor elementului de construcţie plan;

Tasare – caracteristică mecanică privind deformabilitatea unui material termoizolant, exprimată prin variaţia relativă a grosimii acestuia sub efectul unei încărcări statice prestabilite, în funcţie de tipul materialului;

Temperatură medie a suprafeţei interioare a unui element de construcţie – media temperaturilor de pe suprafaţa interioară a elementului de construcţie, calculată pe baza câmpului de temperatură determinat prin calcul numeric sau a rezistenţelor termice specifice determinate experimental;

Umiditate relativă a aerului (φ) – raportul dintre presiunea parţială a vaporilor de apă din aerul umedşi presiunea de saturaţie a vaporilor de apă la aceeaşi temperatură şi presiune totală;

Umiditate a materialului (masică/volumică) (ω_m/ω_v) – masa apei evaporabile raportată la masa/volumul materialului uscat